Pictorul Sorin Ilfoveanu este invitatul Cristinei Stănciulescu la GÂNDURI BUNE. În a cincea parte a interviului exclusiv (publicat în premieră pe canalul YouTube al GÂNDUL), artistul vorbește despre cei care îi cumpără lucrările și prietenia care se lega înainte de 1990 între pictor și cumpărător.
Cristina Stănciulescu: Am văzut multe din tablourile dvs. în casele multor oameni. Îi cunosc pe unii, care parcă fac parte dintr-o sectă, nu un grup de colecționari.
Sorin Ilfoveanu: Eu fac o diferență între colecționarii dinainte de 1990. Pe mine colecționarii m-au ajutat foarte mult, d-aia mi-am și părăsit slujbele, am început să vând lucrări de atunci, dar era un tip special, care veneau și te urmăreau în atelier, nu veneau doar să cumpere lucrarea, veneau și se împrieteneau cu tine, te urmăreau ce faci, te ajutau.
M-au ajutat foarte colecționarii, începând de la bani, o parte m-a împrumutat un colecționar pentru această casă, Ionel Constantinescu. Erau alt tip. Acum sunt colecționari… Care investesc în artă, unii habar nu au de artă, dar sunt sfătuiți, știu că arta e o investiție sigură și mai puțin te urmăresc în atelier. Dar sunt unii care revin.
Ceilalți dinainte investeau. Se legau de artist, se crea o prietenie între colecționar și artist.
Cristina Stănciulescu: Vi se pare că s-a schimbat publicul?
Sorin Ilfoveanu: Și acum sunt, în perioadele astea mai grele, când cei care cumpără au mulți bani, dar nu mai sunt siguri să investească. Își cumpără artă, aur. Le expoziție eu mă duc la vernisaj. Nici înainte nu stăteam în expoziție. Nu prea știu cine trece. În general sunt oameni care cumpără. Nu am primit niciodată nicio scrisoare.
Cristina Stănciulescu: Ce vă trezește noaptea? Aveți coșmaruri?
Sorin Ilfoveanu: Mă bucur că dorm acum.
Cristina Stănciulescu: Ce gând vă ține ziua?
Sorin Ilfoveanu: Faptul că lucrez. Dimineața, după ce îmi beau cafeaua, intru în atelier și lucrez.
Cristina Stănciulescu: S-a spus despre dvs. că sunteți nemulțumit deseori de rezultatele…
Sorin Ilfoveanu: Da. Eu am distrus multe lucrări. Mai ales după o perioadă anume, e bine să le revezi după câteva luni. Am făcut bine, le-am rupt. Aruncat.
Cristina Stănciulescu: Cu ce pictori vă înrudiți la nivel de a vedea viața?
Sorin Ilfoveanu: Cu Ștefan, cred. Această artă catalană, cred…
Cristina Stănciulescu: Ați făcut și la Pitești, la Teatrul Alexandru Davila.
Sorin Ilfoveanu: Am făcut, da. O frescă împreună cu Ștefan Câlția. Când s-a renovat teatrul. Dar nu a fost ceva special. Dar se poartă neglijent cu pereții cu frescă, aproape că sunt acoperiți de reclame. Nu mă mai interesează acea perioadă.
Cristina Stănciulescu: Ce a însemnat sau ce înseamnă atelierul pentru dvs.?
Sorin Ilfoveanu: Toată viața mea.
Cristina Stănciulescu: Înțeleg că scoateți o carte.
Sorin Ilfoveanu: Am început în 1983-84, când aveam atelier în Amzei, seara, îmi puneam lucrarea și un pahar de vin și începeam să văd ce mai e de făcut. A doua zi am realizat că nu mai știam nimic de ce îmi era în cap. Am pus lângă paharul de vin un creion, o gumă, o hârtie și îmi notam, făceam însemnări de atelier.
Aceste însemnări, la care am lucrat până acum 6-7 ani, acum le-am reluat și am ajuns într-un stadiu în care sunt date la tipografie. Sunt șase volume mici cu fotografii multe. Textul e aproape mai puțin decât fotografiile. Sunt și lucrări multe. Am avut inspirația să am un aparat foto. În ultimii zece ani aproape că nu există lucrare să nu o fi fotografiat.
Am nostalgia tinereții. Mi-au plăcut toate vârstele. Sunt împăcat de trecerea timpului. Că se duce, se duce.
Cristina Stănciulescu: Cât timp dăruiți unei lucrări?
Sorin Ilfoveanu: Depinde. Înainte dura mai mult, acum mai puțin. Sunt lucrări pe care le fac într-o zi, pe altele le reiau. Mai mult de… o zi-două nu lucrez la un portret. Desen. Important e să știi ce vrei să faci. Că lucrul curge. La modul meu de a face… Plec din desen în desen, din lucrare în lucrare…e mult mai ușor.
GÂNDURI BUNE. Pictorul Sorin Ilfoveanu, invitatul Cristinei Stănciulescu la „Gânduri Bune” – A patra parte